Permiteti-mi sa ma prezint! Sunt Bubulina!

 

20.04.2011

LA MULTI ANI, BUBULINA, INGERASUL NOSTRU!

 

 Poezie pentru Bubulina  
 
 Copilaş cu chip de soare,
 Suflet blând şi iubitor, 
 Tu rămâi a noastră floare,
 Îngeraş ocrotitor.
 
 De-acum râzi, te joci, alergi,
 Ne înveţi mai buni să fim,
 Cu alţi îngeraşi petreci.
 Bubulina, te iubim!
 
 
Bubulina – micuta noastra planeta
 
In anul 2009, astronomii italieni Mauro Graziani si Fabrizio Tozzi de la ARAR (Associazione Ravennate Astrofili Rheyta) au descoperit asteroidul (o miniplaneta) cu numarul 243.458. Mauro Graziani a aflat despre povestea micutei Bubulina dintr-un fluturas pe care l-am lasat intr-un bar din provincia Ravenna si a fost foarte impresionat. Afland ulterior ca micuta s-a inaltat la Ceruri, a dorit ca numele asteroidului descoperit de el si colegul sau sa fie Bubulina. Cererea a fost deja inaintata institutiei abilitate. Ii multumim din suflet lui Mauro pentru acest omagiu deosebit adus Bubulinei!
 

18 Noiembrie : Ma indrept in zbor spre cer, sa cant si sa dansez impreuna cu ingerasii… Imi pare rau ca va las. Va rog sa aveti grija de mamica mea!Va iubesc!

 
Ma numesc Marina Denisa Botofan si locuiesc in comuna Mihail Kogalniceanu, judetul Constanta. M-am nascut la data de 20 aprilie 2008. Imi plac ciocolata si pufuletii cu surprize, sunt cocheta si culoarea mea preferata este movul. In fiecare dimineata cand ma trezesc privesc iconita de langa pat si ii spun mamicii: „Doamne Doamne, face bine, plecam acasa”….
 
Acasa….este visul meu….. la mamaie acasa. Eram o fetita foarte vesela si jucausa, dar m-am imbolnavit. In martie 2009, la varsta de 11 luni,  am ajuns la spitalul Marie Curie din Bucuresti. Leucemie acuta limfoblastica fenotip B – acesta este motivul pentru care am stat departe de casa timp de 9 luni. M-au numit Bubulina, eram cea mai micuta… Perfuzii, durere, copilasi necajiti ca si mine, mamica mea in lacrimi, doamne asistente, si apoi, in luna decembrie, cel mai frumos cadou de Mos Craciun – un cadou numit remisiune. Eram libera sa plec acasa, la mamaita mea.
Anul acesta, in luna iunie, m-am simtit rau. Mamica m-a dus inapoi in spital si am auzit cuvantul recadere…Nu stiam ce inseamna, dar nu m-am mai intors la mamaita, si nu am ramas nici langa copilasii pe care ii cunosteam. Am fost transferata la Spitalul Fundeni, pentru ca trebuia sa stau in izolare. Si din nou perfuzii, durere, alta doamna doctor, alte doamne asistente. „Nu raspunde la tratament” sunt cuvintele care o faceau pe mami sa planga, iar cuvantul pe care il auzeam cel mai des in ultimul timp era  transplant.
Dupa patru luni de tratament la Fundeni, pe data de 19 octombrie, medicul meu a chemat-o pe mamica mea in cabinet si i-a spus sa ma duca acasa, pentru ca nu ma mai putea trata. Trebuia sa gasim o clinica in strainatate, iar doamna doctor ne-a spus ca probabil nu vom gasi nici una. Domnul doctor Marco Zecca de la spitalul San Matteo din Pavia (Italia) a acceptat sa ma trateze, cu conditia sa vin la spital intr-o zi sau doua, pentru ca starea mea era grava. Pentru chimioterapie era nevoie de bani multi (20.600 Euro), dar ne-a primit spitalul cu un avans (6.180 Euro) pe care mami si tati l-au putut plati datorita oamenilor buni care ne-au ajutat. Am fost internata in data de 26 octombrie. Medicul din Italia a trimis prin fax la CAS Constanta cerere pentru formularul E112. Transplantul nu se poate deconta prin formularul E112 si costa 110.000 Euro. Mami a depus dosar la DSP Constanta pentru trimiterea in strainatate conform Ordinului 50 pe data de 22 octombrie si nu a primit raspuns deocamdata.
Am inceput tratamentul in Italia si domnul doctor a spus ca dupa terminarea tratamentului va trebui sa fac transplant. Donator va fi unul dintre parintii mei.  Eu nu stiu ce inseamna transplant…..dar vreau acasa la mamaita, si vreau ca tati sa ma poata vedea. Daca transplant inseamna ca ma intorc acasa, atunci vreau transplant. Si trebuie sa il fac in circa 45 de zile! Spitalul San Matteo este unul dintre putinele specializate in transplant de celule stem hematopoietice de la donator parinte (haploidentic)  iar forma grava a bolii mele nu permite asteptarea cautarii in registru a unui donator neinrudit.
Mami si tati spun ca transplantul costa mult, eu nu stiu ce inseamna mult si nu stiu unde se gasesc bani. Stiu ca daca sunt multi oameni care ma iubesc, poate ca intr-o zi ma intorc acasa la mamaita. Si mai stiu ca Doamne Doamne ma iubeste!
Oamenii care ma iubesc si isi permit imi pot face donatii. Pe oamenii care ma iubesc si nu imi pot dona banuti ii rog frumos sa se roage si ei la Doamne Doamne pentru mine, sa imparta afise sau sa posteze bannere pe blogurile lor. Pentru a afla noutati despre mine, cititi sectiunea Jurnalul Bubulinei.
Va imbratisez pe toti!
Bubulina
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Publicat în Uncategorized | 62 comentarii